Înainte Să Murim

No comments :
Înainte Să Murim |

Mi-e mai frică de moartea interioară decât de orice mi s-ar putea întâmpla în viața de zi cu zi. 
Mi-e mai frică să mor în interior, înainte să mor de orice moarte normală... 
Ne temem de moartea exterioară, dar când mori în interiorul tău, treci cu-adevărat, dincolo, pe partea întunecată a străzii... 
Rămâi indiferent la ce-i în jur.
N-auzi. Nu vezi. Nu-ți pasă. Totul se rezumă la tine și doar atât. La lumea ta, la drogul tău, la viața ta care și-a pierdut sensul... 

E lumea ta, pentru un timp. Apoi, te întorci iar în pământ. 
Ai murit nu sincronizat cu mintea, persoana ta și tot ceea ce te-a definit odată ca OM; cu sentimente pozitive profunde față de tine și oamenii din jurul tău - iubire, iertare, respect și tot ce-ai mai frumos.
Te-ai ofilit înainte de vreme, deși erai încă tânăr(ă), la fel ca vara care-și schimbă fața în toamnă,
apoi într-o iarnă rece... 

Dar toate acestea doar în capul tău. 

Când renunți la tot ce-i cald, devii rece. 
Iarna e moartă. Frigul ucide. Fără căldură, te blochezi și nu mai curgi la vale... 
Un râu secat. Un copac uscat. O rădăcină moartă a unei foste flori. 
Pe tin' iubirea nu te mai prinde, viața și-a pierdut treptat culori. 

Mi-e frică să mor, să uit de oamenii ce mă iubesc, 
Să uit să-i mai iubesc, să nu mai fiu eu, 
Să nu mai simt, să-ncremenesc, 
Să-i uit, să-i șterg din minte și din suflet, 
Iar, în final, să-nnebunesc... 

No comments :

Post a Comment

Scrie un bilet, bagă-l într-o sticlă, și aruncă-l în mare...