Luptatori Adevarati - Partea 1

*
Pumnii strânşi, Fruntea sus, Adrian!

Nu îmi amintesc să fi avut curajul tău... Curajul doare, atunci când ai sau n-ai puterea să-ţi revezi coşmarul cu ochii liberi, dar să treci mai departe, peste el, chiar cu riscul să-i răneşti câteodată, în drumul tău, pe mulţi. Nu contează asta acum, ci mai presus, faptul de-a rămâne şi a te avea aproape mereu. Nu uita că n-am uitat, calea către tine. Ne vedem curând, ai grijă de tine!

Capul Sus, SUS! Zâmbeşte... POŢI ÎNCĂ ODATĂ!




Ai să râzi când ai să afli că în spatele multor sori ce tac, trecători, sau persoane simple, se ascund -căci tu nu-i vezi, nu pentru că ei o vor- sori, şi soarele va răsări când în braţe ai să-i ţii.
Înveţi să preţuieşti din nou lucruri simple, apropiate, să te îndepărtezi de societatea ignorantă şi prea avară de iluzii din tv şi faimă ce-a umplut calea minţilor înguste, să nu poată vedea mai departe, să nu poată simţi ce înseamnă să simţi fericire şi durere în acelaşi timp, dar să simţi că trăieşti şi că te-ai recâştigat, fară s-o vezi, fără să-ntrebi: de unde? Din sufletul unor "davizi", în faţa cărora Goliat şi ai lui şi-au umezit pânzele şi-au plecat înapoi în scorburile de unde au venit, şi neinvitaţi pe deasupra, la a noastră casă, vorbă, masă. Cine dracu' v-a spus c-aveţi loc printre ei, goliaţi golaşi goliţi de fiinţă? Aici nu-i loc de mutrele voastre înfumurate, călcate, pătate, acoperite de pământ stricat pe care aţi călcat fără să ştiţi că din el veniţi şi în el vă veţi întoarce. Aici e loc de ei, nu de voi!

Mă aplec, dar n-o arăt, o spun, şi nu ca vorbă-n vânt, ci pentru locul vost' pe-acest pământ!

Luptători adevăraţi - Partea Întâi

A.

P.S. Voi mai reveni la acest subiect, mai căutaţi printre file, din când în când.